Atestare Documentară

" Nu căuta dragostea aproapelui tău; căci cel ce o caută se tulbură dacă nu o dobândeşte; ci mai vârtos tu arată dragoste către aproapele tău şi nu numai că te vei odihni, ci şi pe el îl vei aduce spre dragoste.

" Dacă ne rugăm constant pentru iubirea fraţilor noştrii şi a surorilor noastre pentru a parcurge drumul vieţii într-acelaşi duh de unitate şi iubire duhovnicească, realizarea asemănării noastre cu Hristos va fi mai uşoară. În schimb, dacă ne oprim la inevitabilele detalii şi defecte ale vieţii exterioare, vom pierde harul contemplării Celui Veşnic. "

" Nepătimirea nu poate fi atinsă decât prin rugăciunea: Doamne Iisuse Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul! Această rugăciune are o asemenea putere când e făcută din inimă, acolo unde sufletul îţi îndreaptă întreaga atenţie, încât nu numai că adoarme patimile, cum pot să o facă liniştea si singurătatea, dar le suprimă, ţi le extermină definitiv.

" Singurul mijloc de aţi petrece ziua în pace şi sfinţenie, fără păcat, este acela de a face o rugăciune stăruitoare şi foarte sinceră, de îndată ce te trezeşti dimineaţa. Această rugăciune va aduce pe Hristos în inima ta, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt şi astfel sufletul tău se va întări împotriva tuturor asalturilor celui rău. Dar va trebui să-ţi păzesti inima ta cu atenţie.

" Cu rugăciunea noi trecem de la o bucurie la alta; fără rugăciune noi trecem de la o cădere la alta, dint-un necaz într-altul şi grea ne este remuşcarea.

" Monahul este omul cel ascuns al inimii.

" Iată un prim şi mare scop al călugărului: mergerea spre desăvârşire. Cine are această supraomenescă dorinţă şi plecare este umplut de mari haruri şi aduce o veselie fără de nume îngerilor şi întregii împărăţii cereşti şi, mergând până la capătul vieţii strâns legat de acest temei al Sfintei Scripturi, va trăi şi el vesnic, cu adevărat, o supraomenească bucurie.

" Cel care doreşte să devină călugăr trebuie să aibă multă lepădare de sine. Sa-ţi spună dintru început că nu mai are de trăit în această viaţă. Să se răstignească pe sine, gata să primească şi să îndure orice ispită: foame, sete, dezgolire, nedreptate, înjurături sau orice fel de supărare. Dacă nu are în vedere aceste lucruri, ci a venit la mănăstire să se odihnească, mai bine ar fi să nu mai vină, ci să trăiască în lume ca un bun creştin, fie că este bărbat, fie că este femeie.

" Este bine ca tinerii să se gândească la monahiam să cunoască faptul că misiunea monahului este foarte mare; trebuie să devină înger. În cealaltă viaţă, în cer, vom trăi ca îngerii, a spus Hristos saducheilor ( Mt.22,30). De aceea unii tineri cu multă mărime de suflet devin monahi şi încep viata îngerească încă din această viaţă.